2. Alaptarea

Ma uimeste cat de minunat sunt femeile create sa fie capabile sa isi hraneasca din propriul trup bebelusii, iar bebelusii sa aiba din nastere reflexul de a bea de la sanul mamei. E un dar nepretuit, de a produce lapte, pe care nou nascutii il primesc cu bucurie, abia il asteapta. Fiecare mama care isi alapteaza copilul traieste bucuria ca din propriul lapte copilul ei se dezvolta si este protejat. Ce simbioza miraculoasa!

Avem alaptarea “in noi”, asa suntem facuti, asa functioneaza lumea dintotdeauna, asa e facut corpul nostru: al femeilor sa produca lapte si al bebelusilor sa il bea. Daca folosim in mod benefic aceasta abilitate innascuta, tine de optiunea noastra, a mamelor. Chiar daca picioarele mele sunt astfel concepute sa poata fugi, eu nu pot fara antrenament sa ma ridic acum de pe scaun si sa alerg un maraton. Multe mame, asa cum am fost si eu, avem surpriza sa aflam ca alaptatul se invata si dureaza cateva saptamani pana cand chiar ne iese bine. Experienta  m-a invatat ca avem nevoie sa invatam ce inseamna alaptatul si ne pregatim inca din timpul sarcinii pentru ceea ce avem de facut imediat dupa nastere. Vestea buna este ca alaptatul benefic, corect, se poate invata si poate fi de succes chiar de la inceput. Vestea proasta e ca multe dintre noi aflam ca nu alaptam corect cand problemele sunt deja prezente (dureri insuportabile la sani, rani, ragade, colici etc.).

De alaptat, toate reusim pana la urma, la unele merge mai usor, la altele mai greu. Ce-ar fi daca ne-ar reusi usor inca de la inceput, nu am avea nici dureri, nici rani, am depasi cu usurinta febra laptelui daca ar mai fi cazul, am avea intotdeauna cantitatea de lapte de care are nevoie bebelusul si am alapta atat timp cat vrem si cat vrea bebele fara probleme? Eu va propun o schimbare de perspectiva, de atitudine, un salt catre increderea in sine, o comunicare intensa cu intuitia proprie, cu corpul vostru, cu bebelusul si o tehnica simpla, eficienta, pentru a alapta.