11. Despre realitatea in care ne trezim dupa nastere si ce am invatat eu

Alaptarea relaxata si eficienta presupune dupa mine doua aspecte: unul care o priveste pe mama, cat de usor iese laptele din san, si altul care il priveste pe bebelus, cat de usor primeste bebele laptele. Daca ambele aspecte sunt in armonie, bebele se hraneste bine, este multumit, si mamei ii este stimulata lactatia si alapteaza relaxata. E imaginea pe care ne-o dorim sa o vedem implinita in realitate cu totii, si mama, si bebele, si sigur ca si tatii/sotii isi doresc o stare relaxata si fericita in familie.

Insa eu cred ca multe nu suntem constiente de realitatea in care ne trezim imediat dupa nastere si mai ales zilele care urmeaza. Si cred ca lipsa de informatie duce la cele mai multe probleme. Multe dintre noi avem o imagine foarte romantica despre mama cu bebelusul ei in brate, dar nu stim ca e foarte posibil sa fim foarte obosite, ca lactatia sa nu functioneze snur din prima, ca s-ar putea sa avem tot felul de dureri sau de disconforturi psihice. Totul e normal, cele mai multe mame trec prin asta si trec si de faza asta. Totul e nou. Si totodata si emotiile puternice, bucuria si dragostea nemarginite pe care le traim cu bebelusul nostru sunt coplesitoare. Chiar daca pe de o parte e greu, miracolul aparitiei unui copil da mamei o putere extraordinara.

Foarte probabil multe proaspete mame pot avea diverse emotii in legatura cu lactatia lor si cu cat de bine sunt alimentati bebelusii lor, si bineinteles tot felul de alte griji despre bebelus sau despre ele. Ce ajuta in mod special este relaxarea mamei, daca mama e relaxata si bebele e relaxat. Stiu ca suna cam greu de atins dar nu e imposibil, stiu ca e greu sa zici cuiva sa se relaxeze cand e tensionat si sa aiba si efect. Si totusi, spre binele tuturor, incercati sa va cautati instrumentele care va detensioneaza si va relaxeaza si daca va uitati in viata voastra obisnuita le veti gasi pe acelea care va fac placere si va bucurati de ele: poate muzica preferata, linistitoare, poate o mancare gustoasa, poate o discutie la telefon cu cineva foarte drag, poate o meditatie, poate pur si simplu un somn bun, o pauza sau o plimbare, poate biletele cu mesaje pozitive lipite la indemana, fiecare isi poate gasi ceva sau poate sa ceara ajutorul cuiva apropiat pentru idei bune. Tot ce se intampla e nou si e uluitor, cam tot ce se intampla e normal, cam toti proaspetii parinti se mira cum trece timpul cand ai un bebelus foarte mic, cam toate mamele sunt foarte obosite si au nevoie de un timp pana se linistesc furtunile hormonilor si pana se vindeca unele urmari ale nasterii. Parerea mea e ca perioada de 6 saptamani a lauziei e “sfanta” si trebuie luata in considerare asa cum e ea. Orice greutate trece, nu tine la nesfarsit, puii care la nastere sunt atat de micuti cresc repede si nu va vine sa credeti ca nu dupa mult timp comunica, vorbesc, au pareri si idei pe care si le exprima… si ne uimesc pe noi cu intelepciunea lor. Iar noi, mamele, ne regasim echilibrul nostru, viata de cuplu, viata profesionala, pasiunile personale si savoarea vietii cu copiii nostri care cresc, cresc pe zi ce trece.

Eu am invatat cu copiii mei ca ei au nevoie de dragostea mea iar eu am nevoie de sprijinul si intelegerea celor din jurul meu, pentru ca eu am vrut sa ma dedic lor. Mi-a fost greu sa accept ca nu le pot face chiar pe toate, ca pot sa cer sprijinul celor din jur, mai ales pentru lucrurile cele mai practice si ca cei din jur sunt foarte dispusi sa ma ajute. De exemplu eu aveam nevoie sa am mancare in frigider si sa ma ocup cat mai putin de bucatarie. Am invatat dupa mult timp ca am nevoie sa imi iau timp si doar pentru mine pentru beneficiile psihice pe care le primesc eu si pe care le aduc copiilor mei, familiei mele. Asta nu se poate chiar de la inceput dar puteti incerca sa vedeti cum e. Un instrument de sprijin e sa va puneti in calendar si sa ii informati pe toti cei care va pot sprijini ca aveti nevoie de timpul vostru. Pentru mine, sa am timpul meu, a insemnat la inceput sa ma ocup cu altceva fara sa am responsabilitatea copilului, timp de o ora sau doua. De exemplu sa fac un dus sau sa imi tai unghiile linistita si relaxata in timp ce altcineva se ocupa de copil, il schimba daca e cazul, se joaca cu el, il linisteste daca plange si bineinteles ma cheama daca ii e foame. Exercitiul meu era sa imi indrept gandurile in alta parte decat copilul pentru o perioada de timp si sa dau incredere celorlalti ca se descurca si ei foarte bine. Copiii au mare nevoie sa relationeze cu tatii lor si invers, tatii cu copiii lor, si mamele intervin din grija mare, din dragoste, de multe ori la mijloc. Puneti-va in locul partenerilor vostri, ai tatilor copiilor vostri, si inchipuiti-va ca nu primiti increderea ca va puteti descurca cu copiii, inchipuiti-va ca tot timpul apare cineva care va corecteaza, care are o idee mai buna, care nu va da incredere si care e sigur ca il iubeste pe acel copil mai mult decat voi. Cum vi se pare, cum va simtiti? Dati incredere oamenilor dragi de langa voi si asa veti invata sa dati incredere si copilului vostru si voua insiva.