Happy End! 

In august 2014 sarbatoresc un Happy End: al proiectului meu, “Mama, Lapte!”.

M-am dedicat lui foarte intens inca de la inceputuri, odata cu nasterea primului nostru copil in ianuarie 2008, apoi am continuat cu al doilea copil, prin dragostea mea pentru alaptare am sprijinit proaspete mame sa alapteze si atunci a aparut sub forma de blog “Mama, Lapte!”. Intre timp am incheiat perioada de alaptare fizica cu melancolie si o multime de lectii frumoase despre iubire si empatie, la varsta de 3 ani si jumatate a fetitei noastre.

Intre timp mi s-au deschis si alte drumuri, cel RELATIEI DE CUPLU al terapiei Theta Healing pe care o practic cu mare bucurie, amandoua fiind cu iubire si sprijin pentru oameni, pentru copii, pentru lumea noastra.

Sunt recunoscatoare tuturor celor care au avut incredere in mine si in ajutorul meu, sunt recunoscatoare tuturor cititoarelor si cititorilor blogului “Mama, Lapte!” pentru mesaje, testimoniale, ganduri bune. Sunt recunoscatoare copiilor mei de la care atat de multe invat, despre mine, despre ei, despre diversitate, despre miracole, despre iubire!

Voi sustine mai departe alaptarea si apropierea de natura noastra umana, de felul in care suntem creati sa existam. Privesc cu bucurie catre toata perioada “Mama, Lapte!” si simt ca am primit atat de multe de la ea. Ma bucur sa stiu ca ce e scris aici e de ajutor pentru proaspete mame sau pentru mame in devenire! Voi reveni din cand in cand sa vad ce mai face. Si primesc in continuare cu bucurie mesajele voastre.

E timpul sa merg mai departe, catre ce ma inspira acum!

Ma gasiti pe site-ul www.OlteaTudose.com, unde va invit sa va inscrieti in baza de date, si pe pagina de facebook.

<3 Oltea

 

35 Responses to

  1. Vania Limban says:

    Excelent Oltea & Comp !

    Ma bucur ca ai facut acest pas care sunt sigura ca-ti aduce multa bucurie in suflet…

    • Oltea says:

      Draga Vania, iti multumesc tare mult pentru toate incurajarile tale si pentru tot ce am invatat si primit de la tine. Te imbratisez cu mult drag! 🙂

  2. Nicoleta says:

    Salutare Oltea, ti-am ascultat prezentarea astazi care sincera sa fiu mi-ar fi placut sa fie mult mai lunga, te-as fi ascultat ore in sir. Legat de emotii stai linistita te-ai descurcat minunat si nu cred ca este mamica pe lumea asta sa nu se emotioneze ca vorbeste despre minunile ei (eu sunt mamica in verde).
    Sper sa avem parte de multe astfel de intalniri care pentru mine sunt o mare placere.
    Cu multa admiratie Nicoleta

    • Oltea says:

      Buna Nicoleta! Iti multumesc mult pentru aprecieri, ma bucur tare ca ti-a placut prezentarea mea si ca informatiile mele iti sunt de folos. Si pentru mine a fost de mare valoare prezenta ta acolo! 🙂

      Iti urez sa te bucuri cat mai mult de copiii tai si de viata ta!
      Cu drag
      Oltea

  3. Excelent blog-ul Oltea. Sper ca impreuna sa putem ‘imprastia’ informatiile foarte utile viitoarelor mamici si parintii sa inteleaga cat este de usor, important si sanatos ca mama sa alapteze bebelusul. Mult succes!

    • Oltea says:

      Iti multumesc mult, Claudia! E asa de incurajator sa am oameni ca tine alaturi, oameni care isi traiesc viata cu pasiune si curaj si impartasesc si altora din energia lor pozitiva. Mult succes si tie! 🙂

  4. Raluca says:

    Felicitari, din nou!

    Imi place ideea comunitatii parintilor autentici. M-a tot macinat in ultima vreme ideea ca e foarte simplu sa concepi un copil, dar nu toti oamenii (din pacate) sunt facuti sa fie parinti. Asta nu inseamna ca celor care sunt “facuti” sa fie parinti le este suficienta intuitia, ci cred e nevoie de studiu si antrenament. Faptul ca se gasesc oameni asa ca tine, care sa fie dispusi sa-si impartaseasca experienta, ii ajute pe altii sa devina parinti mai buni – mai repede, fara sa fie nevoiti sa repete aceleasi greseli vechi de cand lumea.

    Iti multumesc ca faci asta pentru noi si iti urez succes in continuare!

    • Oltea says:

      Draga Raluca, iti multumesc mult pentru increderea si incurajarile tale! 🙂 E asa de implinitor pentru mine sa ii simt pe oameni cum rezoneaza cu ceea ce am eu de impartasit. Si eu la randul meu multumesc multora din experienta carora am preluat si eu invataminte, si despre asta cred ca voi scrie un articol separat 🙂

      Te imbratisez cu mult drag!

  5. Livia says:

    Draga Oltea,
    Ma bucur ca ai inceput blogul!! Iti doresc mult succes cu el si sa te simti bine. Poza cu voi 4 e geniala 🙂
    Cu drag si cu inspiratie,
    Livia

    • Oltea says:

      Multumesc mult, Livia! 🙂 Si iti multumesc si pentru contributia ta in existenta acestui blog, am primit atat de multe din experienta ta de mama! Si ma bucur atat de mult cand informatiile astea sprijina si alte mame!!

      🙂

  6. Daniela says:

    poza cu voi si cei mici e superba 🙂 ; ma bucur mult pentru tine si iti urez mult succes !

  7. coculeana says:

    Felicitari! Ma bucur pentru tine si ma mandresc cu voi toti. cu dragoste, mama

  8. liliana says:

    Sunteti foarte frumosi in aceasta poza. Iti multumesc pentru îndemânarea cu care exprimi in cuvinte ceea ce si eu am simtit si trait.
    Te sarut si iti urez sa ramâi asa cum esti

  9. Zina says:

    Felicitari, Oltea !

    Ma bucur ca ai lansat acest proiect si iti urez “la cat mai multe articole, sfaturi si alte proiecte de acelasi gen” !

    Cu siguranta sfaturile tale vor ajuta multe mamici asa cum m-au ajutat si pe mine la momentul oportun. Dar cel mai mult conteaza increderea pe care o dai tu mamicilor !

    Esti asa o inspiratie pentru mine ! 🙂
    Te pup si iti multumesc !

    • Oltea says:

      Multumesc, Zina! Iti multumesc si pentru increderea pe care ai avut-o si o ai in mine, e un dar extraordinar pe care il primesc astfel de la tine!

  10. andreea birsan says:

    Oltea ma bucur ca ai reusit sa finalizezi materialul, e impresionant mai ales faptul ca povestesti din experienta proprie a ta dar si a copiilor tai. Felicitari.

    • Oltea says:

      Draga Andreea, iti multumesc mult pentru aprecierile tale! Si pentru mine, tu esti un exemplu viu si minunat de mama, ma emotioneaza de fiecare data cand ma gandesc la tine si Mara, la legatura voastra extraordinara. 🙂

  11. popa elisa says:

    In primul rand vreau sa-ti multumesc Oltea pentru atentia acordata, pt ca ai avut incredere in mine si pt ca m-ai facut cea mai fericita mamica:). Am sa povestesc putin din experienta avuta. In urma cu 2 saptamani am fost nevoita sa urmez un tratament medicamentos deoarece aveam probleme stomatologice, dupa nastere, din pacate. Mi-au fost prescrise antibiotice, respectiv ampicilina, spunandu-mi-se ca pot alapta in continuare. Bineinteles ca bebe Iulia care are 9 saptamani nu a mai vrut sa pape de la san, probabil avea gust laptele. 3 zile cat am luat medicamentele i-am dat cu biberonul laptele meu din congelator si lapte praf. Cand eram pregatita sa-i dau san, nu a mai vrut. Il respingea categoric, intorcea capul, plangea de nu se mai oprea, pana ii dadeam din sticluta, nu reuseam nici cum sa o conving sa pape de la mine. Atunci..i-am povestit veriosoarei mele, Ana Maria, care locuieste in Franta, cele intamplate, iar ea mi-a spus de Oltea Tudose, asigurandu-ma ca ma poate ajuta:). I-am dat add pe pagina de facebook, iar dupa cateva ore i-am trimis un mesaj. Oltea mi-a raspuns promt, sfatuindu-ma in primul rand sa fiu calma, sa vorbesc cu bebe, sa-i spun ca mami a avut o problema dar a trecut, mi-a spus lucruri care uneori par ciudate, dar care au efect pe termen lung asupra relatiei armonioase dintre mine si bebe. Mi-a spus sa am incredere si multa rabdare. Au trecut 2 zile si bebe, nimic, nu vroia nici cum san. Am inceput sa vorbesc cu Oltea la telefon si vreau sa-i multumesc pt timpul si atentia acordata. Oltea m-a ajutat in fiecare zi cu sfaturi utile, m-a invatat sa am rabdare, sa-i ofer dragoste, desi eram suparata si plangeam in fiecare zi, iar dupa 4 zile bebe Iulia suge din nou, numai san, exact ca si inainte, fara nici o problema. Sant atat de fericita ca am cunoscut-o pe Oltea ca nu pot exprima in cuvinte, fara ajutorul ei nu reuseam. Oltea a crezut in mine, m-a sustinut. Acum sant o mamica fericita cu un bebe fericit si linistit datorita tie Oltea:). Iti multumesc din suflet pt ce ai facut pt noi si oricand voi apela la tine cu cea mai mare incredere. Te pup si iti doresc numai bine. Cu drag, Elisa Popa.

  12. Oana says:

    Draga Oltea,

    Te rog sa ajuti si pe noi cu un sfat: Fetita mea, de 6 saptamani, spre finalul alaptatului, cand deja i se inchid ochisorii, incepe sa isi frece piciorutele si da capul pe spate, ca si cum ar vrea sa lase tzitzi din gurita,dupa care, in secunda imediat urmatoare o cauta cu disperare si daca nu reuseste sa o prinda plange foarte tare. Se arcuieste intr-un mod ciudat si e asa de agitata incat uneori da afara aproape tot lapticul papat. Solutia pe care am gasit-o este sa ma chinui sa o adorm leganand-o. Dar de multe ori desi adoarme foarte repede, doarme iepureste si cand se scoala iar cauta cu gurita.
    Ai idee ce ar putea fi? Ce o deranjeaza?

    Multumesc anticipat,

    Oana

    • Oltea says:

      Draga Oana, as incerca mai intai sa o ajut sa scoata aerul, sa ragaie, chiar si in timpul alaptarii, adica atunci cand face o pauza sau cand simti tu ca e momentul potrivit sa o pui pe umar si sa o bati la fundulet, ca asa iese aerul foarte usor (ca pe sticla de sampanie). E posibil sa aiba putin aer si sa simta discomfortul.
      Apoi, bebele cauta tot timpul contactul cu mama, cu sursa protectiei si a sigurantei. Mirosul sanului mamei si laptele ii umple simturile unui bebelus. Cum scapa sanul, cum s-a deconectat… Acesta e motivul pentru care multi bebelusi plang cand ii pui in patut dupa alaptat. A fost si cazul nostru pana ne-am dat seama ca solutia e sa dormim impreuna. Pentru zi, e foarte simplu pentru unele mamici ca isi tina bebelusii legati de ele, cu un wrap, mei tai, manduca…. orice sistem sanatos de purtare, astfel incat bebele sa se simta tot timpul aproape de mama. Uite, poti citi pe adelle.ro spre purtarebebelusului si a copilului. Gasesti chiar multe indicatii despre asta.
      Hai sa vedem ce se intampla daca iei astea in considerare si tine-ma la curent. Poate nu sunt astea si cautam mai departe solutii.
      Numai bine!

      • Oana says:

        Draga Oltea,

        Iti multumesc pentu raspunsul prompt si pentru sugestii. Astazi am facut un mic experiment. Cand a inceput episodul “zbucium la sanul mamei” iar micuta se contorsiona de mama focului, am trecut-o imediat la celalalt san si…surpriza:s-a linistit, a mai tras de cateva ori, dar nu mai mult de 5 minute si a adormit.
        Am tras o concluzie.Nu stiu cat e de adevarata, dar imi dau si eu cu parerea: cand sanul e aproape gol, nu-i mai convine calitatea jetului de laptic si riposteaza.Nu se indura sa lase sanul pentru ca ar mai vrea lapte, dar totusi o enerveaza faptul ca trebuie sa munceasca mai mult decat inainte si e deja obosita.
        O tin sub observatie si voi reveni pentru a confirma/infirma rezultatele experimentului.

        Multumesc inca o data pentru daruirea si dragostea cu care le sprijini pe mamici. Ceea ce faci mi se pare admirabil si fara indoiala deosebit de folositor.

        Raman aproape de tine si revin cu vesti.
        Cu bine,

        Oana

        • Oltea says:

          Oana, te incurajez sa incerci si pozitia mea preferata descrisa la capitolul special, numita de mine supermama. S-ar putea sa o ajute pe fetita ta sa traga mai usor din sanul aproape gol.
          Iti multumesc pentru aprecieri si incurajari! Ma bucur ca munca mea sa ajute mamicile si bebelusii sa alapteze fericiti! 🙂

  13. Oana says:

    Draga Oltea, tin sa te anunt ca eu alaptez exclusiv in pozitia ta preferata:).Se pare ca e si preferata fetitei mele, si a mea nu mai vorbesc! Cu ea ne-am descurcat cel mai bine inca de la inceput (pe vremea cand inca nu descoperisem aceasta comoara de blog)si am ramas fidele. Ma minunez si eu de instinctul meu, care m-a dirijat catre aceasta pozitie,fara sa fi citit despre ea inainte! Mi s-a intamplat, nu o data, sa “imi vina idei” care sa ma scoata dintr-un impas cu fetita si apoi sa citesc despre lucrul respectic la rubrica “recomandari, in caz de….” Ce sa mai la deal, la vale, am mai spus-o si cred cu tarie ca “natura/firea isi face treaba ei si o face cat se poate de bine!
    Multumim pentru pontul cu “bataia la fundulet”.Intr-adevar, aerul iese mult mai repede 😉
    Referitor la recomanarea ta privind sistemele de purtare, vreau sa iti spun ca, avem un wrap elastic, ar nu sta in el decat in pozitia kangur,pt care eu am nevoie de ajutor la instalare si din pacate in timpul zilei nu prea am pe nimeni prin preajma.

    Te imbratisez cu drag si iti multumesc inca o data pentru aceasta minunata lucrare careia i te-ai dedicat!
    Oana

    • Oltea says:

      Oana, iti raspund cu intarziere si iti multumesc mult pentru aprecieri si ganduri asa de bune si calde!
      Cred ca intre timp ati “evoluat” din pozitia kangur, nu? Mai ai nevoie de ajutor? Cum va descurcati?
      Numai bine!!

  14. Ilies Daniela says:

    Buna,
    As avea si eu nevoie de sfaturi pt fetita mea. Are 6 saptamani si m-am incapatanat sa o alaptez desi din prima luna dupa ce a luat doar 600g in greutate mai toata lumea ma sfatuia sa-i dau lapte praf. La primul copil am cedat partial tentatiei dar acum nu mai vreau. Ideea e ca de 3 zile nu mai reuseste sa doarma ziua decat la san sau pe mine si doar pt jumatate de ora. O pun des la san si iau tot felul de chestii pt stimularea lactatiei. Ti-am citit blogul si pana acum m-ai ajutat din umbra, adica doar prin sfaturile date altor mamici. Acum cred ca am nevoie de sfatul tau. Oare de ce nu se mai satura, sau e doar o perioada?

  15. mari says:

    Felicitari pentru blog. sunt sfaturi de aur pentru toate mamicile ce vor sa alapteze cat mai mult! Am si eu un baietel de 3 luni jumatate si ii dau completare pt xa am senzatia ca nunse mai satura. Am facut acum o luna freseala de a incepe completarea cu lapte praf pt ca imi simteam sanii moi si aveam impresia ca nu prea mai am lapte. E adevarat ca nici nu prea mancam, nu am avut ajutor si atunci nu prea aveam timp de mancat..Insa am inceput sa mananc mai serios, sa ma odihnesc cat de cat si sa mai las treburile si am pus copilul cat mai des la san. Surpriza..se satura! Acum mai primeste decar la masa se seara completare 60:sau 90 ml. Nu stiu ce sa fac, sa renunt si la completarea de seara? Diversificarea cand se incepe? Eu as vrea dupa 6 luni, sper sa rezist tentatiei pana atunci, caci soacra mea ma zapaceste sa incep cu suculete de fructe. Multumesc

  16. Excelent blog-ul Oltea. Mult succes!

  17. Ionela says:

    Draga Oltea,

    Nu am comentat niciodata, la niciun post de pe blogul tau, cu toate astea ma incearca o tristete aparte odata cu acest happy end. Blogul tau a fost primul meu contact cu alaptarea, in vremea cand eram insarcinata. Asta m-a motivat sa alaptez pana ce fiul meu a implinit aproape 2 ani si jumatate si sa ma bucur de niste momente speciale. Asa ca eu zic Multumesc si ma-nclin!
    Ionela

    • Oltea says:

      Draga Ionela,

      m-au impresionat cuvintele tale… eu stiu ca Mama, Lapte! e citit si “rasfoit” de multe mamici in mod constant si unele mi-au cerut ajutorul, unele mi-au scris asa, ca tine. Ma bucur sa vad ca intentia mea de a da un ajutor mamicilor se implineste. Blogul ramane online dar nu neaparat activ. Si nu voi mai da sprijin concret la alaptare ci voi recomanda cecelalte consultante din tara in care am incredere.

      Eu recomand cu maaaaaare avant mamicilor sa apeleze la sprijinul direct al unei consultante informate bine. La facultatea de medicina, din toate informatiile mele, nu se invata despre alaptare in modul in care se invata la un curs serios, de aceea doar cine e cu adevarat pasionat de alaptare va merge catre informatiile complete.

      Asa ca ma inclin si eu catre toate mamele din lume pentru treaba buna pe care o fac! <3

  18. Rose says:

    Buna tuturor,

    Am un baietel minunat si vesel de 8 luni. Ma uit si citesc cum toata lumea scrie despre ce minunat este sa alaptezi, ca nu exista sentiment mai inaltator decat sa ai acea conexiune cu copilul prin alaptare. Experienta alaptarii pentru mine a fost cea mai traumatizanta din viata mea iar in cazul meu a fost doar un cosmar care parca nu se mai termina.

    Am nascut fara probleme natural, si totul a decurs excelent, intr-o clinica privata unde se promoveaza nasterea naturala si alaptarea exclusiva. Eu nu am avut lapte din prima zi ci a venit dupa 2 zile de la nastere, insa din prima zi imi aduceau copilul la fiecare masa sa il pun la san, ca cica prin stimulare facem laptele sa vina mai repede. Fiind la primul copil, si din pacate neinformata suficient legat de alaptare, am ascultat tot ce spuneau asistentele. La fiecare masa trageau de sanii mei sa ii rupa jos, de sfarcuri ca sa se ataseze copilul cum trebuie (o data a tras de mine o asistenta de sfarcuri 45 de minute pe ceas) si toate acestea cat timp eu inca nu aveam nicio picatura de lapte. Dupa 2 zile aveam niste rani deschise la sfarcuri desi copilul nu mancase nimic de la mine.

    A venit apoi in sfarsit si laptele, mi s-au intarit sanii ca piatra, si trageam si cu pompa din ei, si cu mana ma mulgeau asistentele, si copilul incerca sa manance si laptele era blocat in san. Trebuia sa trag ingrozitor de ei ca sa curga cate o picatura.

    Am ajuns si acasa si evident am incercat sa alaptez exclusiv, sfatul tuturor inca imi suna in cap si acum “pune copilul la san, pune copilul la san”. Alaptam la cerere si ranile deschise dureau ingrizitor, dintr-un sfarc chiar lipsea o bucata (nu glumesc). Ca si cum ranile nu ar fi fost suficiente, dupa o saptamana am facut febra laptelui, am avut 40, unul din sani s-a inrosit si s-a blocat. Am fost la doctor si mi s-au prescris antibiotice, dar compatibile cu alaptarea. Evident solutia era sa incerc sa scot laptele de acolo cum puteam, cu copil, cu pompa, oricum. Alta durere groaznica, din nou trageam de san si nu iesea mai nimic.

    Am scapat si de asta si am mai alaptat in continuare, singura problema ramanand “doar” ranile. Cand manca bebelusul parca imi taia cineva sfarcul cu cutitul jos. Plangeam in timp ce alaptam, iar noaptea era si mai rau cand ma trezeam din somn si stiam ce ma asteapta.

    Dupa 2 saptamani am facut din nou febra laptelui la celalalt san, iara lapte blocat, iara alte dureri peste dureri, febra peste 40, abia ma puteam tine pe picioare. Am luat din nou antibiotice compatibile cu alaptarea si am continuat.

    Ranile nu au trecut de nicio culoare, desi am folosit toate cremele posibile si imposibile. Si mi se parea si normal avand in vedere ce rani grotesti aveam si ca bebelusul le rontaia in gura din 3 in 3 ore. Bebe saracul se atasa corect si manca bine, m-au vazut doctori si experti in alaptare in timp ce il alaptam, si el se atasa corect.

    Dupa alte 2 saptamani am facut o forma atat de grava de mastita incat s-au speriat si doctorii, si expertii in alaptare. In acea noapte am simtit durere intepatoare in sani, am avut febra peste 41, imi clantaneau dintii in gura si deliram. Sanii s-au umflat ca niste mingi de bowling, nu erau rosii, ci mai degraba vinetii si atat de durerosi incat nu ma puteam misca. Cred ca nu mai trebuie sa mentionez ca din nou nu iesea lapte din sani si era blocat. Deci dupa ce ca ma dureau si stand degeaba, trebuia sa trag din nou de ei ca sa scot laptele. Am fost la maternitate sa ma mulga, si in loc sa curga lapte, curgea puroi pe canale. Ma uitam la ce iesea de acolo, un lapte scarbos de culoare portocalie si cu bucati de puroi prin el. Si eram speriata ca eu alaptasem copilul in ziua aceea si el saracutul a mancat asa ceva.

    Acela a fost momentul in care am intrerupt alaptarea complet, am luat pastile de intrerupere, oricum ce iesea de acolo nu puteam sa ii dau. Lumea zicea sa fac tratamentul de 2 saptamani timp in care sa ma mulg ca sa nu pierd laptele si apoi sa il alaptez in continuare. Efectiv nu am mai putut. In cele 5 saptamani cat am incercat (si am si reusit sa il alaptez, ca nu a avut completare) am fost intr-o depresie foarte grava, nu mai eram normala la cap. M-am gandit ca acel copil are nevoie de mine sa fiu sanatoasa si 100% alaturi de el, chiar si cu lapte praf. In acea perioada nu puteam nici macar sa il iau in brate de dureri.

    E posibil ca unele persoane sa ma condamne ca nu am continuat, dar eu inca imi revin psihic din acea experienta ingrozitoare, mai degraba as mai fi nascut de 10 ori. Nu am crezut ca poate exista atata durere.

    • Oltea says:

      Te cred si te inteleg! Sunt sigura ca pe de o parte ai primit sfaturi si procedee gresite de la inceput… si pe de alta parte ca au existat niste “blocaje” la un nivel subtil al tau, pe care probabil inca nu le constientizezi.
      Mie povestea ta mi se pare ca are o parte extrem de sanatoasa si de clara si te felicit pentru asta: ca ai luat hotararea sa fii 100% intreaga si prezenta pentru copilul tau, cu sau fara lapte, si asta este ceea ce cred ca este cel mai important! Esti un exemplu, sa stii! Sa fiti sanatosi cu totii si fericiti!
      🙂

      • Rose says:

        Iti multumesc mult pentru raspunsul tau si mai ales pentru vorbele bune!

        Cand citesc povestile femeilor care au reusit sa alapteze ma simt inutila, ca eu am esuat si nu am reusit sa ii ofer copilului ceva atat de important.

        Eu totusi mai cred ca nu m-a ajutat nici corpul pentru a alapta, din moment ce am facut atatea infectii intr-o perioada atat de scurta, chiar daca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa procedez cat mai corect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *