Alaptarea la 2 ani si jumatate

Dora are 2 ani si aproape 6 luni. E alaptata. Pe cand avea 1 an, am incercat sa o intarc, nu prea ma lasa inima dar din jurul meu multa lume spunea ca e mare deja, ca nu mai e bun laptele, ca e prea dependenta de mine si ca ar fi cazul sa o intarc. Am incercat sa o rarim cu alaptatul, nu am fost niciodata de acord cu metoda brusca de a pleca pentru cateva zile si a o lasa cu altcineva ca sa o intarc in felul asta. Asa ca am incercat varianta lina. Timp de o luna. In zadar, ea nu avea de gand sa o rareasca deloc, parea ca nici nu concepe, si am mai scris despre asta mai pe larg.

Atunci mi-a venit intr-o zi o idee ca de fapt, in aceasta poveste a alaptarii Dorei, este vorba despre relatia dintre mine si ea, suntem doar noi doua in aceasta relatie si ca nimeni din afara nu poate ne spuna nimic in legatura cu relatia noastra. Unul dintre argumente era ca laptele nu mai e bun… Dorei parea ca ii place mult, si doar ea ii stia gustul. Cam ciudat… Atunci mi-am zis “Ce fac eu aici? De ce vreau sa opresc momentele noastre de tandrete? Mie imi place cu fetita mea in brate, ea se simte bine si in siguranta. O sa alaptam inca o vreme, pana cand o sa se opreasca de la sine.”

In vara in care Dora urma sa implineasca 2 ani mi-am luat o vacanta de o saptamana pentru mine, aveam nevoie de o pauza in care sa fiu eu doar cu mine, sa fac lucruri pentru mine, sa petrec timp altfel decat cu responsabilitati “serioase” si Andrei a plecat cu copiii la tara, eu am ramas in Bucuresti. Am vorbit cu copiii la telefon, Andrei se ocupa de ei si ii iubeste extraordinar, ne-a fost dor unii de altii si am savurat cat de mult am putut vacanta mea. Dupa cele 7 zile se adunase ceva lapte si Dora, cu prima ocazie de somn – noi alaptam doar cu ocazia somnului, asta e ritualul nostru –  mi-a cerut “Mama, lapte!”. A baut cu bucurie si cu dor tot ce era la dispozitie, dar de a doua zi nu mai era si nici nu se mai producea lapte. Chiar imi spunea ea: “nu lapte” dar statea la san cu placere si sugea constiincioasa. Dupa cateva zile, aproape o saptamana – timp in care am tot intrebat-o si mi-a spus de fiecare data ca “nu lapte” – mi-am dat seama la un moment dat ca e iarasi lapte in sani si Dora mi-a confirmat. Sta cu sanul in gura, se uita in ochii mei, da din cap afirmativ si zambeste. Foarte graitor! Mi-a zis atunci ca laptele e dulce si bun, si ca ii place mult.

Inainte de Craciun iarasi am stat 5 zile despartite si iarasi mi-a scazut lactatia in acest rastimp si iarasi mi-a crescut cu sargul ei. Stie foarte bine ca mama are lapte, sanii se numesc uneori si “lapte”, la intoarcere mi-a cerut, de data asta in varianta lingvistica evoluata: “Mama, vreau lapte!”

Nici vorba de intarcare indusa de mama acum, atat timp cat nu vreau sa imi bruschez copilul, nici nu pot sa imi inchipui. Cum ar fi sa vina intr-o zi sotul meu acasa si sa imi spuna ca nu ma mai iubeste? Cam asa imi inchipui si cu intarcarea indusa. E adevarat ca uneori si mie imi e greu, eu nu pot dormi cu copilul la san si, daca mi-e foarte somn, negociem sa stea doar putin la san ca sa pot sa dorm. Ea e foarte intelegatoare si gasim impreuna o alta metoda prin care sa stam aproape in pat, de obicei are ea idei: ne tinem de mana, ma ia in brate (de cap), ne dragalim, ne pupam si adormim asa. Cred ca si chiar aceste momente in care eu nu pot sa o alaptez sunt momente in care impreuna invatam multe una despre alta: ea ca si eu am limite si ca putem gasi impreuna strategii prin care sa ne implinim nevoile, a ei de apropiere, de senzatie de siguranta, de protectie… a mea de comfort, apropiere, independenta.

Acum cateva seri, mergeam spre pat, la somnul de noapte si Dora zicea bucuroasa: “Hai la laptic, hai la laptic!” Ne-am intins in pat, Matei era si el cu noi, am ras, ne-am mai jucat si, cand am inceput sa ne invelim, Dora si-a amintit iarasi ca vine sanul si zicea bucuroasa “mniam, mniam, laptic, mniam!”. Atat de multa bucurie ii face aceasta apropiere, atat de bine imi face si mie si o savurez cu toata dragostea! Dora adoarme mai repede, in acest timp mai vorbim cu Matei, stam lipiti unul de altul si ne tinem de mana. Cand Dora adoarme ma intorc spre el si se lasa luat in brate, de cele mai multe ori, si adoarme si el, ca un pui putin mai mare…

Cred ca suntem exact pe drumul pe care trebuie sa fim fiecare dintre noi.

This entry was posted in Ghid practic de alaptare. Bookmark the permalink.

18 Responses to Alaptarea la 2 ani si jumatate

  1. emilia says:

    Buna seara! Am un baiat de un an si opt luni si inca este alaptat. M-am lovit si eu de prejudecatile astea ca laptele nu mai e bun, ca el e prea mare. Toata lumea ma intreba apana cand am de gand sa il mai alaptez.Pana cand el va fi pregatit sa renunte singur
    Ai noroc ca poti sa stai atatea zile fara sa alaptezi. Daca pana la 6 seara nu il pun la san mi se face rau.Cel mai important este sa fie puii sanatosi.

    • Oltea says:

      Draga Emilia, sunt foarte bucuroasa sa aud ca si tu ai ales ce ai simtit tu mai potrivit pentru copilul tau impotriva ideilor preconcepute. Ce bine ca ai impartasit si tu experienta ta!

  2. Bijuterii says:

    Si eu am un baietel de 5 luni pe care il alaptez. Nu stiu cand il voi intarca, dar ascultandu-ti povestea, cred ca nu o sa ma las nici eu convinsa de sfaturile celor din jur. Imi place sa-l tin la san si sa-l vad atat de linistit, deci de ce as renunta la clipele astea atat de frumoase?…

    • Oltea says:

      Ce mult ma bucur… Ai incredere in el si in tine ca impreuna veti gasi modul cel mai lin sa treceti intr-o faza urmatoare!

  3. Andreea E says:

    Ce frumos si linistitor ai scris! Transpare multa afectiune, bunatate, pace si liniste din acest tex, departe de incrancenarea si fricile tuturor celor care invinuiesc obsesiv de cate si mai cate laptele matern sau gestul alaptatului! Mi-a facut bine sa citesc si cum ti-a revenit lapticul dupa fiecare absenta de langa bebe, asta dovedeste ca mencanismele alaptarii functioneaza si laptele se produce atunci cand totul e lasat sa se intample firesc, prin conlucrarea dintre cuplul mama-copil.

  4. Irina says:

    Am un baietel de 1 an si 8 luni, deci avem 20 de luni de alaptare. La 1 septembrie voi merge la serviciu si nu stiu ce sa facem cu tatele? Ce ma sfatuiti? Nu am vrut sa aleg o metoda radicala de intarcare adica sa plec si sa-l las sa urle cateva zile. Mi se pare ingrozitor!

    • Oltea says:

      Irina, felicitari pentru o alaptare atat de frumoasa. Parerea mea e ca nu trebuie intarcat ci doar ajustat programul. Tu nu vei ramane fara lapte ci vei alapta doar cand sunteti impreuna, de exemplu la culcare sau seara cand sunteti impreuna acasa. Ar fi foarte de ajutor pentur amandoi sa vorbiti despre asta de pe acum, sa ii spui ca tu vei lipsi si ca el va sta cu o persoana care il iubeste, ca tu te gandesti toata ziua la el, ca il iubesti si ca seara cnad vii acasa ii dai lapte din nou si va tineti in brate. Ca abia astepti sa il tii iarasi seara in brate. Ia-ti si mersul tau la serviciu in serios, pur si simplu a venit vremea sa fiti mai putin intens impreuna. Tocmai de aceea e important sa il asiguri de toata dragostea ta si sa va petreceti seara timp de calitate impreuna: la san, jucandu-va, mancand impreuna, etc. Si fetita mea e la gradinita in timpul zilei si o alaptez doar seara si uneori dimineata, la trezire. Uneori chiar suntem despartite pentru cateva zile. Chiar daca nu se bucura de despartirea de mine, totusi, ne bucuram fiecare de a interactiona si cu alti oameni dragi o perioada scurta de timp. Si apoi revenim la san, si laptele revine. Incearca sa o vezi ca pe o alta faza (inchipuieti peste vreo 10 ani cand va pleca in tabara, atunci sa vezi! 🙂 ) si nu te mai stresa asa de mult. Nu o sa urle, o sa planga dupa tine, e clar, dar tu, cu toata dragostea ta, ii vei spune ca revii si ca seara o sa fiti impreuna. 🙂 Tine-ma la curent. Pot sa iti recomand si cartile Alethei Solter in care afli multe lucruri interesante despre plansul copiilor.

  5. Oana says:

    Foarte încurajator articolul tău. Am un băieţel de 1 an şi 10 luni, pe care încă îl alăptez, şi în ciuda obiecţiilor din jur, vreau ca înţărcarea să fie ceva firesc… M+a bucurat mult povestea ta 🙂

  6. Mihaela says:

    Si eu am o nemlamurire si ma bucur ca am gasit pe cineva cu experientam,sper sa aveti timp sa imi raspundeti la o intrebare..mai amanuntit.. Eu am un baietel de 1 ani si cateva zile 🙂 si sunt insarcinata ,am 11 saptamani mai exact 🙂 Locuiesc in Spania,iar aici pediatra si doctorita mea de familie mi-au spus ca laptele e bun,ca pot continua alaptarea,si ca nu afecteaza cu nimic,pe cand,in Romania,doctorii sunt total impotriva acestui lucru… motivul..laptele se strica,se face zer..etc.. Nu stiu ce sa mai cred,poate mi-ar fi mai usor sa il intarc,dar ca nu stiu cum sa o fac…e f mancacios baietelu meu,si biberonul nu il primeste… poate doar cand nu o sa ii mai dau piept deloc,o sa accepte biberon.. ce ma sfatuiti…

    • Oltea says:

      Draga Mihaela, sunt nenumarate mame care alapteaza in tamdem, in sarcina si dupa nastere. In Romania, din pacate, sunt foarte multe informatii gresite care circula despre alaptare. Laptele tau e bun, nu se branzeste, nu se strica. Ce cred eu este ca e foarte important sa vezi ce simti tu si sa fii atenta la nevoile copiilor tai. E posibil de asemenea sa apara discomfort spre finalul sarcinii atunci cand alaptezi, asculta-ti simturile. Daca poti, bine. Daca nu mai poti si vrei sa faci pauza, sa amani sau poate chiar sa intrerupi, te rog sa vorbesti cu blandete cu copilasul tau despre subiectul asta. Ii spui ca te doare si ca intelegi ca vrea sa bea laptele tau, chiar daca sufera, atunci cand empatizezi cu nevoia lui de a fi aproape de tine, el simte, se simte inteles. E foarte important. De asemenea e foarte important sa dai importanta si nevoilor tale. In legatura cu acest subiect eu iti recomand sa cauti cartile autoarei americane Aletha Solter in care vorbeste mult despre plansul copilului, despre apropiere, despre frustrari, despre rivalitatile intre frati. Sunt mai multe surse de incredere despre acest subiect.
      Ai deasemenea grija de propria ta alimentatie, cat mai sanatoasa, din surse cat mai naturale, sa ai o alimentatie completa. Laptele tau e bun oricum ai fi, dar e important sa fii tu hranita bine pentru rezervele tale.
      Iti urez o sarcina frumoasa, o nastere placuta si sanatoasa si toate cele bune!

  7. Mihaela says:

    Va multumesc f mult ca v-ati facut timp sa imi raspundeti,chiar daca abea acum am vazut ,e la fel de important! intre timp,am continuat cu alaptatul,analizele mi-au iesit foarte bine ,si am zis sa ne mai bucuram putin de momentele astea atat de frumoase si de linistite…si sincer,parca imi e mult mai usor sa ma pun langa el in patuc,si ii dau piept,iar el in 10 minute cel muuult deja viseaza si e f linistit,ii alaptez dimineata,la amiaza cand facem siesta si noaptea,cand ne punem in pat sa dormim… 🙂 aman cat pot de mult perioada cand o sa trebuiasca sa cobor de la etaj…si dis de dimineata si noaptea..pana in bucatarie… sa pregatesc laptele.,,sa il incalzesc.. Mai mult pentru el…se trezeste la 7 dimineata…se misca putin prin pat,imi da de stire ca s-a trezit 🙂 iar eu il pun frumos la tzitzi..fara sa fac nici un efort ,si dormim in continuare inca vreo 2…3 ore..mai ales acum ca e foarte friiiigggg jos…si nu ne grabim sa coboram ca tati oricum e la lucru 😉 cand o sa fiu pregatita….si o sa mai creasca burtica,o sa luam masuri 😉 va doresc toate cele bune si multa multa sanatate!

  8. Miha says:

    Buna,
    M-am bucurat nespus cand am citit din experienta mamelor care isi alapteaza pruncii mai mult de un an.Doctorii, si nu numai, ne pun mereu in vedere “intarcarea” si trecerea pe formula de lapte inca de la 6 luni pe motiv ca laptele mamei nu mai este atat de hranitor. Mai mult mie mi s-a spus ca e este “zeama goala” laptele dupa varsta de un an. Eu am un baiat de 1 an si 9 luni, care inca este alaptat. Nu mi-a fost usor, am inceput serviciul cand bebe avea 10 luni, si cand ajungeam acasa primul lucru pe care il faceam era sa imi alaptez puiul. Pe urma mai papa san la culcare, si de vreo 2 ori pe noapte si dimineata inainte de a pleca la munca. Uneori , presata si de cei din jur, am vrut sa il intarc…. dar am continuat. Acum, la1 an si 9 luni, papa seara la culcare si uneori dimineata. Argumente pro alaptare indelungata nu am , alaptez pt ca asa simt…. dar oare pana la ce varsta e indicat? Se va intarca singur? Ce replici as putea da celor care ma streseaza sa intarc copilul? Mi se reproseaza ca e dependent de mine, ca vrea sa stea numai in bratele mele cand vin de la munca….

  9. Vio says:

    Am o fetita de 11 luni si nu prea mai am lapte chiar daca o alaptez in fiecare dimineata si seara. Nu vreau sa o interc dar nici nu mai stiu ce sa fac ca sa-mi cresc cantitatea de lapte.

    • Oltea says:

      Draga mea, am avut se pare niste probleme cu site-ul pentru ca iata acum gasesc mai multe mesaje carora nu stiu daca sa le mai raspund, nu stiu daca intrebarile mai sunt de actualitate. As vrea cu drag sa te ajut, doar da-mi un semn. Acest mesaj il voi scrie mai multor cititoare, imi pare rau pentru aceste defectiuni 🙁

  10. ioana says:

    am si eu o fetita de 13 luni jumate. de 3 zile nu i-am mai dat san. ii dadeam o singura data pe zi, dupa somnul de la pranz. dar cu doua zile in urma s-a trezit atat de voiasa si gata de joaca si nu am mai pus-o la san. seara am realizat ca au uitat sa o alaptez si a doua zi tot cam la fel doar ca spre seara cand aveam de gand sa o pun la san mi-a zis mama sa nu cumva. cica daca nu i-am dat o zi laptele din san nu mai e bun. sunt derutata pentru ca stiu ca laptele atat timp cat e in mine e bun. ea nu a cerut in astea trei zile deloc sanul, inainte mai tragea de bluza dar acum nimic. nu stiu daca sa opresc de tot sau sa ii mai dau. si daca se intaresc sanii si dor ce sa fac? as vrea sa intaresc faptul ca ea nu mai cere san doar ca mie imi e tare tare dor de ea. ne iubim si noi ziua tot timpul dar parca ceva lipseste . oare acum e la mine momentul sa zic gata? deja ma gandesc la o alta sarcina.

  11. Radu Havin says:

    Buna seara as dori sa stiu daca pot sa alaptez si sa ma duc
    Si la sala sa mai dau jos cateva kg.Fetita mea are 1 an si 4 luni
    iar eu vreau sa o alaptez incontinuare pana la2 ani depinde de
    copilu meu.Si mai am o intrebare daca ii agraveaza cu cn fumatul
    la lapte nici nu exagerez cu fumatul maxim 3 ,4 tigari.si ce regim
    as putea sa tin daca o si alaptez si sa si slabesc.Va multumesc!

  12. Roxana says:

    Vreau doar sa iti multumesc in numele meu si al muuultor alte mamici stresate de sfatuitori nepregatiti,uneori chiar cadre medicale. Am trecut si eu prin decizia de a intarca la un an si am renuntat constientizand ca nu am de fapt niciun motiv sa o fac,exceptand presiunile exterioare. Acum puiul meu are 2 ani si 6 luni si inca nu e dispus sa renunte. Deci…continuam. Inca o data,MULTUMESC!
    🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *