Despre dragostea de sine

Cand s-a nascut Matei, si mai tarziu si la Dora la fel, a aparut printre noi o comoara, un miracol pe care in sfarsit il vedeam cu ochiul liber, un miracol viu, perfectiunea intruchipata, am inteles ce este dragostea. Il iubesc exact asa cum este, nu trebuie sa faca nimic in plus sau  in minus ca sa il iubesc, are un corp perfect, totul – TOTUL – este extraordinar la el, la ei amandoi. La inceput si chiar si acum imi dau lacrimile uitandu-ma la copiii mei si vazandu-le frumusetea, simtindu-le mirosul, vazandu-i veseli, fericiti, adormiti, plangand sau oricum ar fi ei. Vad in ei perfectiunea si ii iubesc.

Si pe cand ma uitam eu asa la Matei bebelus fiind si il iubeam cu toata fiinta mea, am avut un gand ca si eu am fost la randul meu cand m-am nascut exact la fel de perfecta si de minunata, un miracol viu, o comoara. Ce s-a intamplat cu mine intre timp de nu ma pot vedea si pe mine nici macar pe jumatate la fel? Cand am devenit “imperfecta”? Oare pot sa ma iubesc si pe mine la fel cum imi iubesc copiii, pot sa ma uit la mine, la corpul meu, la pielea mea si sa imi vina sa ma pup de drag asa cum imi vine cu copiii mei? Pot sa imi iert greselile si sa imi alin suferintele asa cum ii iert si ii alin pe ei? Unde s-a produs scurt-circuitul, cum as putea sa ajung la o dragoste de sine intr-un fel asemanator celei fata de copiii mei?

Am inceput sa lucrez cu acest subiect. Imi e foarte clar ca de la dragostea de sine sau de la lipsa ei pornesc, cred eu, toate nemultumirile, blocajele si chiar bolile noastre. Si am tot lucrat o vreme la asta pana cand de curand am citit un articol aici http://www.healyourlife.com/author-lauren-mackler/2010/08/wisdom/personal-growth/is-your-inner-child-under-the-weather care ma inspira foarte mult si completeaza piesa de puzzle care imi lipsea.

Ideea este de a considera ca eu sunt si copilul si mama acelui copil in acelasi timp. Asa cum eu am grija de copiii mei sa fie iubiti, sa se simta bine, sa fie sanatosi, spalati, sa manance la timp, sa se miste in aer curat, sa se odihneasca atunci cand sunt obositi, sa fie intr-o ambianta plina de pace, de incredere si de armonie, sa isi exprime sentimentele si dorintele, sa nu isi reprime furia, sa aiba timp pentru ei, in fine TOT ce e mai bine pentru ei – exact la fel pot sa fac eu (parintele) pentru mine (copilul). E extraordinar de inspirant! Si am inceput usor, timid, sa imi dau cate putin dragoste. Si daca ma gandesc la o Oltea mica printre copiii mei, tot copil al meu, pe care o neglijez si ea sta acolo intr-un colt si e trista, flamanda, obosita, fara posibilitatea de a-si exprima dorintele si sentimentele, careia nu-i dau voie sa primeasca, pe care o tin vinovata de tot felul de inchipuiri de-ale mele, de care sunt nemultumita ca nu arata suficient de bine, nu e suficient de buna, etc… imi dau lacrimile si stiu ca o iubesc si pe ea si ca pot sa fiu si pentru ea o mama asa cum sunt si pentru Matei si Dora. Si incep cu “Iarta-ma! Imi pare rau! Iti multumesc! Te iubesc!” si ii promit sa fiu de-acum si pentru ea o mama, care creeaza si pentru ea acelasi spatiu de dragoste neconditionata, de incredere, de libertate si de expresie de sine ca si pentru Matei si Dora.

Articolul da si 7 cai de a te exprima ca un parinte iubitor fata de copilul din tine, voi face eu insami traducerea:

  • Transmite-ti mesaje de iubire catre sinele tau – spune-ti “te iubesc si apreciez cine esti tu”. Daca faci ceva bine, pune-ti tie insati o mana pe umar si spune-ti “Ai facut foarte bine! Sunt mandra de tine.” Cand te chinui si te simti in cadere, sprijina-te spunandu-ti: “Sunt aici pentru tine. Tu nu esti singura.”
  • Ai grija de tine – Un parinte iubitor va avea intotdeauna grija ca tu sa mananci bine si sa ai suficienta odihna, somn, aer curat si miscare. Pastreaza-te sanatoasa si fit. Practica unei bune griji de sine este o parte esentiala a acestui proces.
  • Fa lucruri frumoase pentru tine – Capata obiceiul de a face lucruri speciale pentru tine insati. Fa-ti tie insati o ceasca de ceai cu energia hranitoare pe care ai avea-o daca ai prepara ceaiul pentru cineva pe care il iubesti. Du-te la sauna, du-te la un masaj sau scalda-te intr-o cada plina cu saruri speciale. Relaxeaza-te. Fa-ti tie insati o cina cu lumanari – o masa delicioasa intr-un cadru special. Trateaza-te pe tine insati asa cum un parinte iubitor te-ar trata pe tine.
  • Creaza limite sanatoase fata de ceilalti – Spune-le oamenilor ceea ce vrei si ceea ce nu vrei. Spune-le ceea ce este ok pentru tine si ceea ce nu este. Daca ai un prieten care intarzie intotdeauna si tu sfarsesti prin a-l astepta si te simti ciudat, spune-i cum te simti. Un parinte iubitor n-ar ingadui nimanui sa te trateze rau. Un parinte iubitor are grija ca nevoile copilului sau sa fie implinite.
  • Devino propriul tau avocat – Daca cineva este nerespectuos sau jignitor fata de tine, vorbeste-i. Spune-le ca tu nu vrei sa ti se vorbeasca in felul respectiv. Daca cineva nu ar fi dragut, ar fi ostil sau abuziv verbal cu copilul tau, a-i fi acolo pentru el. Protejeaza-te pe tine insati asa cum un parinte iubitor te-ar proteja pe tine.
  • Crede in tine – un parinte iubitor ti-ar lumina unicitatea, ti-ar spune cat de speciala esti, te-ar incuraja sa iti dezvolti puterile si te-ar sprijini intr-un mod iubitor si lipsit de judecata. Un parinte iubitor ti-ar spune: “Tu poti face asta.” “ Eu am incredere in tine.” Devino-ti cel mai puternic suporter, antrenor si cheerleader.
  • Ai compasiune fata de tine – Ai compasine pentru umanitatea ta si pentru…(?) Tu esti umana si faci greseli. Priveste-te prin ochii unui parinte iubitor; nu te pedepsi sau critica. Asigura-te pe tine insati. Da-ti comfort. Accepta-te neconditionat. Si arata aceeasi compasiune fata de parintii tai sau fata de altii pentru ca si ei sunt umani.
This entry was posted in Arhiva. Bookmark the permalink.

9 Responses to Despre dragostea de sine

  1. Adela Bota says:

    Foarte frumos, Oltea! Merita citit, recitit si insusit. Multumim! Adela

  2. Miri says:

    Adevarul e ca dupa ce s-a nascut bebe, nu am mai avut timp nici sa ma gandesc la mine, dar sa imi si ofer una-alta, acord timp etc. Insa, ai atat de mare dreptate! Numai ca deocamdata nu gasesc calea, timpul, metoda pentru asta, cu toate ca stiu ca am mare nevoie!

  3. Miri says:

    Multumesc!

  4. Oltea says:

    Miri, iti multumesc ca ai citit articolul asta si ca ai scris aici. In felul asta mi-ai amintit si mie… Uite, eu am metode foarte simple de a fi cu mine, de a-mi da putin cate putin niste atentie, niste dragoste: prind momente foarte scurte, de 1 minut, in care stau linistita si constientizez ca respir, sau imi “zambesc” interior, nu stiu cum sa explic asta, pur si simplu zambesc catre mine. Alteori am momente mai lungi si constientizez ca sunt ale mele si ca pot sa renunt la celelalte “probleme”, “responsabilitati” macar cateva momente si sa savurez ceea ce fac, doar asa, pentru mine. Sunt si alte activitati pe care le fac foarte rar pentru ca nu mai am timp pentru ele si, cand totusi le fac, ma gandesc sa “imi dau voie” sa le fac, nu sa “fur” timp pentru mine ci chiar sa fac ce fac cu bucurie pentru mine. Nu trebuie sa cauti ceva foarte complicat si organizat ca sa iti dai 1 minut de atentie pe zi tu tie. Doar da-ti! 🙂 Si cu timpul gasesti si activitati care cu adevarat te implinesc, te umplu, te inspira, sunt ale tale si le faci pentru tine.

  5. Raia says:

    este minunat articolul 🙂 credeam ca o sa fie cu totul alt subiect, credeam ca vei vorbi de mame care se iubesc pe sine mai mult decat sa se daruiasca copilului sau (caci sunt si astfel de cazuri si ma “oripileaza” lipsa unora de disponibilitate pentru copilul lor). mi se pare minunat si uimitor cat de repede uitam sa ne uitam la noi si ma gandesc si inainte de a deveni mama …. oare imi ofeream cu adevarat momente mie? simt ca vreau sa reflectez la subiect, poate o sa incep si eu sa lucrez cu mine pe acest subiect. multumesc 🙂

    • Oltea says:

      Multumesc si eu, ma bucur daca ai rezonat cu articolul acesta. Cred ca acele “mame care se iubesc pe sine mai mult decat sa se daruiasca copilului sau” sunt de fapt putin orbite de ego, asa cum toti suntem de fapt in tot felul de zone ale vieti noastre. Cred ca e important sa vezi ce e cu adevarat aproape de sufletul tau… Cu drag! 🙂

  6. Erika says:

    ce chestie…toata viata fugi si fugi si fugi din nou, apoi apar niste mici omuleti care iti revolutioneaza existenta dar culmea, desi nu mai ai cu adevarat timp de tine incepi o adevarata calatorie de autocunoastere, te obliga sa te redescoperi si iti arata atat de evident unde si ce fisuri ai, rani, probleme, neiertari…eu ma tot poticnesc in momente de neiertare fata de mine, din trecut, parca nu pot depasi anumite chestii desi ele sunt depasite, as vrea sa invat sa traiesc in prezent fara sa ma doara trecutul sau fara sa ma stresez pt viitor…desi toata viata am avut impresia ca stiu, acum de fapt nu stiu cine mai sunt, partea buna e ca am o noua sansa sa ma descopar, sa sparg tipare si sa experimentez,Doamne ajuta! multumesc Oltea…sper sa ne si cunoastem intr-o zi, desi am impresia ca te cunosc deja cumva, nu ma intreba de ce:)

    • Oltea says:

      Erika, drumul asta de autocunoastere e si frumos si greu uneori. Pe mine m-a mirat la un moment dat sa imi dau seama ca e fara sfarsit, eram enervata intai si apoi mi-era clar ca asta e… :)) E o calatorie frumoasa, uimitoare! 🙂 Si eu vreau sa te cunosc, Erika! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *