Meditatia pentru copii

Cand avea Matei ceva mai mult de 1 an, am inceput sa ma gandesc ca poate a venit momentul sa ii citesc povesti. Alti parintii le citesc copiilor povesti seara si isi creaza un moment de a fi impreuna avand si ceva educativ de facut. Ma simteam cumva vinovata ca nu prea ma atragea sa ii citesc povesti lui Matei si ma tot gandeam la acest subiect.

La un moment dat insa mi-am dat seama ca eu incerc seara sa imi golesc mintea de ganduri, sa ma relaxez si conectez cu mine, cu sufletul meu. Am avut curajul sa incep sa fac meditatie, eu credeam inainte ca trebuie sa fii mai special ca sa faci meditatie. Am descoperit ca a face meditatie nu e asa de pretentios cum suna.  Am inceput sa caut momente de liniste in care sa stau sa respir doar, ba chiar am descoperit ca si in pline momente de agitatie pot sa imi aduc aminte sa ma opresc si sa respir. Asa ca am inceput sa fac mica mea meditatie la culcare si sa reusesc sa linistesc tumultul de ganduri seara.

Cumva toata viata mea m-am “educat” fara intentie ca seara sa imi rememorez gandurile, intamplarile zilei si “dramele” petrecute, auzite sau vazute la televizor sub forma de stiri sau filme. Rezultatul a fost ca somnul meu era agitat, dormeam cu toate gandurile “la mine” si dimineata ma trezeam obosita. Mi s-a parut ca a-i citi lui Matei povesti seara ar fi ca si cum eu m-as uita inainte de culcare la un film politist si m-am gandit ca de fapt eu vreau sa ii creez copilului meu reflexul ca seara sa se relaxeze, sa adoarma cu mintea eliberata de ganduri, de drame, chiar sa il invat ca inca din stadiul de acum sa se invete el sa se relaxeze seara. Povestile le putem citi si in timpul zilei, la urma urmei.

Asa ca am inceput sa fac un fel de meditatie ghidata cu el, o relaxare a fiecarei parti din corp, de conectare cu sine, de constientizare a dragostei din lumea noastra, de legatura cu ingerii si cu Dumnezeu, am inventat un fel de meditatie-rugaciune. Faceam impreuna chiar si exercitii de respiratie. Nu aveam o pozitie fixa, era chiar pozitia in care el se simtea bine sa adoarma si bineinteles ca si adormea de cele mai multe ori in timp ce eu ii spuneam cu voce inceata ca ne relaxam burtica si spatele, etc. Alteori era foarte treaz si nu era in dispozitie de somn, ma intrerupea si era bine si asa. Nu l-am fortat niciodata sa ne “terminam” meditatia.

In acest timp eram deja gravida cu Dora si la un moment dat am inceput sedintele de yoga pentru gravide, extraordinar de binefacatoare. Idea principala era conectarea intre mama si bebelus, constientizarea de catre mama ca se afla intr-o legatura intima, minunata cu un bebelus care a ales-o sa fie mama lui, un bebelus care o iubeste neconditionat, pentru ca el doar asa stie, o iarta si o accepta exact asa cum e. El, acolo in burta mamei, crede ca e “UNA” cu mama lui, tot ce traieste el, e in conexiune totala cu mama lui, primeste hrana si sentimentele ei, traieste in “spatiul” ei.

Nasterea este un prim moment de separare si o putem pregati ca pentru fiecare sa se petreaca intr-un mod binefacator. De fapt crearea unui spatiu de dragoste si de conectare cu sine si cu celalalt este mai presus de separarea fizica prin nastere sau mai tarziu prin dezobisnuirea de alaptare, de plecarea la gradinita, etc. Spatiul de dragoste exista oriunde, aerul pe care il respiram este plin de dragostea asta si intotdeauna ne putem baza pe el, in tot procesul vietii. Spatiul de dragoste contine increderea in sine, relaxarea si armonia, pacea, starea de bine.

Si va anunt pe toti: tocmai reincep meditatiile de seara cu ambii copii si e foarte placut!

This entry was posted in Arhiva. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *